Tătic de profesie

Cunoscut în toată lumea drept „eroul de la Sevilla“, fostul mare portar s-a retras într-o gospodărie cochetă din Semlac, satul natal din județul Arad.

Duckadam a împlinit ieri 50 de ani, iar momentul solemn nu este privit neapărat cu bucurie. „Dacă îmi faci tort, să nu scrie pe el 50, că sună urât. 40+10 ar fi mai frumos“, glumește uriașul cu soția sa, Alexandra.

„Gogoașa“, cum îi spune fiicei sale, Julianne, îi ocupă acum tot timpul. „Vârsta asta m-a găsit tătic. Cu asta mă ocup acum, nu mai fac altceva. Sunt tătic profesionist“, continuă Duckadam. „Sigur, mă mai uit la fotbal, dar nu îmi fac o prioritate din asta. M-am îndepărtat de fenomen“, a mărturisit fostul portar.

Duckadam are o poveste de viață extrem de interesantă. După ce a intrat în istorie apărând patru lovituri de departajare consecutive în finala Cupei Campionilor din 1986, portarul a intrat într‑un con de umbră în urma unei accidentări. Viața lui a avut suișuri și coborâșuri, printre care o emigrare eșuată în Statele Unite, viață scurtă de politician alături de Gigi Becali, iar acum s-a retras la casa părintească din Semlac, unde își crește a treia fiică. Sâmbătă, Duckadam își va sărbători acasă ziua de naștere, fiind invitați 50 de oameni, majoritatea vecini și prieteni din Arad și din Semlac. „Nu va fi chef mare, aștept doar prieteni apropiați“, a mărturisit Duckadam, ocupat la mijlocul acestei săptămâni cu aprovizionarea pentru petrecere.

Îi ține pumnii lui Balint la Poli Timișoara

Duckadam a vorbit doar o dată cu fostul coleg de la Steaua de când acesta a fost numit antrenor la Timișoara. „Tocmai fusese ales antrenor. I-am zis că o să vin la Timișoara la un meci să îl văd, să îl susțin”, a declarat fostul portar, care nu se teme de gura arădenilor. „M-au mai înjurat fanii și altădată, nu ar fi prima oară. Ei oricum mă disprețuiesc. Îmi spun că sunt stelist. Eu de fapt nu sunt nimic, nici utist, nici stelit, sunt doar microbist”, spune Duckadam, care pare acum foarte departe de lumea fotbalului.

Și-a vândut mănușile pe 3.000 de dolari!

Unul dintre cele mai mari regrete ale lui Helmut Duckadam este legat de mănușile cu care a apărat cele patru lovituri de pedeapsă din finala de la Sevilla. În urmă cu circa zece ani, Duckadam a ales să le scoată la licitație, din dorința de a-și regla situația financiară mai puțin bună în acel moment. „Regret mult că am vândut mănușile și nu cred că se mai pot recupera, pentru că nu mai știu exact unde sunt. Le-a cumpărat un român din Canada în schimbul a 3.000 de dolari, o sumă mică, ea neacoperind valoarea lor sentimentală, dar de care aveam mare nevoie atunci. Din câte știu, mănușile sunt prin Statele Unite sau prin Canada, nu mai știu cu precizie”, a declarat Duckadam.

Duckadam despre…

România – Serbia
Nu m-am uitat la meci. Am fost cu niște prieteni la o partidă de cărți și ne-am luat cu jocul, uitând complet de meci

Colegii din generația „Steaua ‘86“
Drumurile ni s-au despărțit după Revoluție și nu am ținut legătura. Fiecare s-a descurcat cum a putut

Zapata
Am zis de acum un an că e un portar valoros, dar inconstant. I-ar prinde bine să mai stea și pe banca de rezerve

UTA
Mă bucur că și-a rezolvat problemele. Oricum, sunt urât de fanii acestei echipe

"Totul, în afară de fiica mea, e pe planul secund. Am așteptat toată iarna să vină căldura, ca să o pot scoate la prima plimbare" – Helmuth Duckadam, fost portar Steaua

"Îi doresc multă sănătate lui și familiei sale! Mi-aș dori să ne vedem mai des, măcar de două ori pe an, și să refacem acea formație de vis care a fost Steaua" – Adrian Bumbescu, fost fundaș Steaua

"La mulți ani, sănătate și fericire! Abia aștept să ne revedem în mai, când se vor face niște ani de când a luat Steaua Cupa Campionilor" – Tudorel Stoica, fost mijlocaș Steaua